Da clic pe mamytzy56
luni, 21 februarie 2011
miercuri, 9 februarie 2011
miercuri, 12 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
Din activitatea mea la catedra
Pot sa va spun ca de mic copil am avut preocupari dascalesti, artistice,creative si umanitare,domenii de care nu m-am desprins niciodata. Am devenit mai intai INVATATOARE,cariera ce mi-a dat ocazia sa imi prestez toate celelalte pasiuni,astfel ca am avut satisfactia unei munci implinite,pana in momentul in care m-am operat de cancer mamar metastazat3/15.La putina vreme dupa aceasta cumpana din viata mea,am iesit la pensie la cerere,momentan bucurandu-ma de prezenta nepotelului meu,Alex(2,6 ani) in preajma mea,cu care imi continui placerea de a munci creativ,de a iubi copiii,de a educa si impartasi din bunele mele practici si preocupari.
Chiar daca la varsta de peste 50 ani,dorinta de implinire profesionala m-a determinat sa devin pentru a doua oara in viata STUDENTA ( prima data la I.I.S.-Oradea,Fac.de Filologie,sectia INSTITUTORI,promotia 1978,iar a doua oara la Fac.de Stiinte Socio-Umane,sectia"Pedagogia invatamantului prescolar si primar",promotia 2008),am ramas fidela,totusi,copiilor de varsta scolara mica,la pasiunea pentru profesia de INVATATOARE,cea care mi-a dat cele mai mari satisfactii,bucurii si impliniri sufletesti.
Pe parcursul intalnirilor noastre pe acest blog,va voi destainui multe din secretele mele ,asa ca,voi,parinti,copii,bunici,dascali,educatori,pedagogi,cei care aveti responsabilitatea cresterii copiilor,va invit sa fiti cu mine,azi,maine...si..mereu,deoarece aici AVETI MULTE DE INVATAT !
Va doresc sanatatea de care aveti nevoie spre a va putea ocupa de copilasii care trebuie sa creasca frumos langa voi !
"Dumnezeu sa fie cu noi,toti,sa ne vegheze in tot ceea ce gandim ,vorbim si facem !"
Ne gasim maine aici sa descoperim impreuna frumusetea copilareasca a creatiei si a muncii !
Va pupa mamytzy56
Chiar daca la varsta de peste 50 ani,dorinta de implinire profesionala m-a determinat sa devin pentru a doua oara in viata STUDENTA ( prima data la I.I.S.-Oradea,Fac.de Filologie,sectia INSTITUTORI,promotia 1978,iar a doua oara la Fac.de Stiinte Socio-Umane,sectia"Pedagogia invatamantului prescolar si primar",promotia 2008),am ramas fidela,totusi,copiilor de varsta scolara mica,la pasiunea pentru profesia de INVATATOARE,cea care mi-a dat cele mai mari satisfactii,bucurii si impliniri sufletesti.
Pe parcursul intalnirilor noastre pe acest blog,va voi destainui multe din secretele mele ,asa ca,voi,parinti,copii,bunici,dascali,educatori,pedagogi,cei care aveti responsabilitatea cresterii copiilor,va invit sa fiti cu mine,azi,maine...si..mereu,deoarece aici AVETI MULTE DE INVATAT !
Va doresc sanatatea de care aveti nevoie spre a va putea ocupa de copilasii care trebuie sa creasca frumos langa voi !
"Dumnezeu sa fie cu noi,toti,sa ne vegheze in tot ceea ce gandim ,vorbim si facem !"
Ne gasim maine aici sa descoperim impreuna frumusetea copilareasca a creatiei si a muncii !
Va pupa mamytzy56
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Despre Elena Vila
mamytzy56 Ma numesc Elena Vila.Sunt casatorita cu sotul meu,Aurel din anul 1978.Avem doi copii,Ramona-Laura,32 ani(casatorita,are un copil-Alex-din 2008) si Claudiu-Silviu,31 ani,casatorit,fara copii.
Familia mea parentala numara patru copii,parintii actualmente decedati,am doi frati mai mari si o sora mai mica,cu totii casatoriti si la casele lor,dar,ne-am imprastiat prin toata Romania(Blaj,locul natal,Oradea,Baia-Mare,Tg.Jiu).
Am simtit lipsa banilor de mici copii.Tatal meu,un om intelept ne spunea mereu:"Invatati si va faceti oameni de nadejde ,ca asta va asigura existenta vietii!"
Astfel educati si crescuti,in spiritul credintei in Dumnezeu si al muncii cinstite,am facut Liceul Pedagogic din Blaj,apoi,mi-am inceput activitatea de invatatoare in mediul rural.
Dupa 3 ani de stagiatura,am fost admisa la Institutul de Invatamant Superior-Oradea,Facultatea de Filologie,sectia INSTITUTORI.
In aceasta perioada l-am cunoscut pe sotul meu,solist-dansator la Ansamblul LIOARA din Oradea,unde activam in timpul liber(studenta fiind) ca dansatoare,cu care m-am casatorit in anul1978.
Au urmat cei doi copii,pe care i-am crescut cu multa greutate,fara ajutorul parintilor(mama plecand din aceasta lume inainte de a-mi cunoaste fetita).
Salariul din invatamant fiind foarte mic,baza financiara in casa era venitul sotului meu,energetician la I.E.C.-Oradea,insa si asa,ne-a fost foarte greu.Copiii venind pe lume unul dupa altul,am fost nevoiti sa angajam o bona,dat fiind faptul ca nu au suportat regimul de cresa(-saptamanal eram in dispensar ba cu fetita,ba cu baiatul).Plateam bona cu jumatate din salariul meu lunar,asa ca stateam noaptea sa tricotez sau sa cos la masina tot felul de lucruri(hainite de copiii pentru ei si pentru vanzare,plase,sacose,manusi de bucatarie,mileuri crosetate,macrameuri,aranjamente ,decoruri de interioere sau pentru ocazii si tot felul de minunatii,)din care sa pot scoate bani spre a completa venitul familiei.
Permanent am fost in cautare de sanse,dar mereu gaseam doar cai scurte si nu foarte comode de a face bani,putini,dar,bineveniti.
Stresul in care m-am zbatut in viata mi-a adus o mare nenorocire: CANCERUL !
Nu am fost niciodata o femeie grasa,dar in perioada aceea,toti cunoscutii s-au ingrijorat de starea mea,pe care eu am refuzat sa o vad,sa o cercetez. Am zis ca daca nu ma doare nimic,nu este nici un fel de problema.Ne vandusem apartamentul si ne-am mutat la sat ca sa putem supravietui.Aici am venit cu o pensie de boala pe cu totul alte diagnostice decat cancerul (de care habar n-aveam) si sotul iesise din serviciu cu disponibilizare.Asa ca am inceput sa muncim pamantul,sa invatam sa dam cu sapa,sa ne facem singuri plantitele de legume....Incet,incet ne-am adaptat si am reusit sa fim in randul legumicultorilor de renume din zona(este zona legumicola aici). Nu am facut,insa bani din aceasta activitate deoarece produceam cantitati mici,strict pentru familie si prieteni,dar,era oricum un avantaj ca nu mai cheltuiam sa cumparam de la altii,si,pe de alta parte,aveam satisfactia unei noi avtivitati utile ,frumoase,desi,grea.
Vreo doi ani mai tarziu,am cedat fizic,nu mai puteam lucra sustinut,primisem post de invatatoare aici in sat si stresul isi spunea cuvantul in acest fel.Am asteptat vacanta de vara ca sa pot merge la un medic.
Acum a inceput calvarul:deplasari,specialisti,drumuri la Bucuresti,investigatii........A urmat o ruinare financiara a familiei,imprumuturi la banci,restante,avertismente......,alt mare stres.Se da verdict la boala mea: Cancer metastazat ! Operatie,intreruperea activitatii mpe toate planurile,cadere financiara.............,efecte negative la toti membrii familie,suparare,durere,lipsuri,neajunsuri,tristete,lipsa de idei salvatoare.....!!!!!
Primesc tratament cu citostatice,dar,dupa extirparea totala a sanului drept, boala revine la sanul stang.
Actualmente,sunt fara investigatii preoperatorii,fara tratament si sper sa gasesc un tratament naturist care sa ma ajute.
In zilele urmatoare va voi destainui cate ceva din activitatea mea ca invatatoare si va voi da exemple de activitati ce sustin formarea deprinderilor de munca la copii,de la varste mici.
Ne reintalnim maine. Pana atunci,"Sa auzim doar de bine!"
Familia mea parentala numara patru copii,parintii actualmente decedati,am doi frati mai mari si o sora mai mica,cu totii casatoriti si la casele lor,dar,ne-am imprastiat prin toata Romania(Blaj,locul natal,Oradea,Baia-Mare,Tg.Jiu).
Am simtit lipsa banilor de mici copii.Tatal meu,un om intelept ne spunea mereu:"Invatati si va faceti oameni de nadejde ,ca asta va asigura existenta vietii!"
Astfel educati si crescuti,in spiritul credintei in Dumnezeu si al muncii cinstite,am facut Liceul Pedagogic din Blaj,apoi,mi-am inceput activitatea de invatatoare in mediul rural.
Dupa 3 ani de stagiatura,am fost admisa la Institutul de Invatamant Superior-Oradea,Facultatea de Filologie,sectia INSTITUTORI.
In aceasta perioada l-am cunoscut pe sotul meu,solist-dansator la Ansamblul LIOARA din Oradea,unde activam in timpul liber(studenta fiind) ca dansatoare,cu care m-am casatorit in anul1978.
Au urmat cei doi copii,pe care i-am crescut cu multa greutate,fara ajutorul parintilor(mama plecand din aceasta lume inainte de a-mi cunoaste fetita).
Salariul din invatamant fiind foarte mic,baza financiara in casa era venitul sotului meu,energetician la I.E.C.-Oradea,insa si asa,ne-a fost foarte greu.Copiii venind pe lume unul dupa altul,am fost nevoiti sa angajam o bona,dat fiind faptul ca nu au suportat regimul de cresa(-saptamanal eram in dispensar ba cu fetita,ba cu baiatul).Plateam bona cu jumatate din salariul meu lunar,asa ca stateam noaptea sa tricotez sau sa cos la masina tot felul de lucruri(hainite de copiii pentru ei si pentru vanzare,plase,sacose,manusi de bucatarie,mileuri crosetate,macrameuri,aranjamente ,decoruri de interioere sau pentru ocazii si tot felul de minunatii,)din care sa pot scoate bani spre a completa venitul familiei.
Permanent am fost in cautare de sanse,dar mereu gaseam doar cai scurte si nu foarte comode de a face bani,putini,dar,bineveniti.
Stresul in care m-am zbatut in viata mi-a adus o mare nenorocire: CANCERUL !
Nu am fost niciodata o femeie grasa,dar in perioada aceea,toti cunoscutii s-au ingrijorat de starea mea,pe care eu am refuzat sa o vad,sa o cercetez. Am zis ca daca nu ma doare nimic,nu este nici un fel de problema.Ne vandusem apartamentul si ne-am mutat la sat ca sa putem supravietui.Aici am venit cu o pensie de boala pe cu totul alte diagnostice decat cancerul (de care habar n-aveam) si sotul iesise din serviciu cu disponibilizare.Asa ca am inceput sa muncim pamantul,sa invatam sa dam cu sapa,sa ne facem singuri plantitele de legume....Incet,incet ne-am adaptat si am reusit sa fim in randul legumicultorilor de renume din zona(este zona legumicola aici). Nu am facut,insa bani din aceasta activitate deoarece produceam cantitati mici,strict pentru familie si prieteni,dar,era oricum un avantaj ca nu mai cheltuiam sa cumparam de la altii,si,pe de alta parte,aveam satisfactia unei noi avtivitati utile ,frumoase,desi,grea.
Vreo doi ani mai tarziu,am cedat fizic,nu mai puteam lucra sustinut,primisem post de invatatoare aici in sat si stresul isi spunea cuvantul in acest fel.Am asteptat vacanta de vara ca sa pot merge la un medic.
Acum a inceput calvarul:deplasari,specialisti,drumuri la Bucuresti,investigatii........A urmat o ruinare financiara a familiei,imprumuturi la banci,restante,avertismente......,alt mare stres.Se da verdict la boala mea: Cancer metastazat ! Operatie,intreruperea activitatii mpe toate planurile,cadere financiara.............,efecte negative la toti membrii familie,suparare,durere,lipsuri,neajunsuri,tristete,lipsa de idei salvatoare.....!!!!!
Primesc tratament cu citostatice,dar,dupa extirparea totala a sanului drept, boala revine la sanul stang.
Actualmente,sunt fara investigatii preoperatorii,fara tratament si sper sa gasesc un tratament naturist care sa ma ajute.
In zilele urmatoare va voi destainui cate ceva din activitatea mea ca invatatoare si va voi da exemple de activitati ce sustin formarea deprinderilor de munca la copii,de la varste mici.
Ne reintalnim maine. Pana atunci,"Sa auzim doar de bine!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)